Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 44 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Editoriale: Dan Culcer. Turnatori de vit,a noua
    Scris la Tuesday, June 12 @ 02:26:57 CEST de catre asymetria
    Jurnalul unui vulcanolog Manipularea sentimentului de vinovăție, scrie Bogdan Ficeac, autorul unei cărți pe această temă, « dă cele mai bune rezultate pentru integrarea individului în societate, pentru cufundarea lui în anonimat, dar si pentru inducerea supunerii necondiționate fața de autorități.»
    O vină « istorică este cea prin care se creeaza culpabilizarea generală. Vina istorică se bazează pe inducerea unui sentiment de complicitate între autoritățile și cetățenii obișnuiți.» Și în fine se manipuleaza o « vină socială» care constă in «culpabilizarea generala a indivizilor pentru tarele existente în societate». Astfel «individul este determinat să-si minimalizeze propriile sale probleme, să nu mai dea atenție îndoielilor la adresa celor care îl conduc» ( Bogdan FICEAC : Tehnici de manipulare, Edituta NEMIRA 1996).

    Ce altceva decît un act de manipulare, cu scopul de a induce un sentiment colectiv de vinovație, a fost Raportul Comisiei Wiesel din aceasta perspectivă, unde se afirma fără nici un temei legal, faptic sau moral că în Romania, în timpul celui de al doilea razboi mondial, a avut loc Holocaust, acesta devenind posibil ca urmare a "antisemitismului cu rădăcini adînci în istoria politica și culturala a țării".
    Pe această temă, nu poate fi acceptată politica băgării capului în nisip pe care, din motive avuabile și inavuabile, au practicat-o guvernele comuniste dupa 1945 și Partidul comunist în aceiași jumătate de secol.


    Turnători de viță nouă

    M.D. Gheorghiu este sau era sociolog, în România și apoi în Franța. Eu am auzit de dînsul și dînsul de mine. Ba chiar i-am și citit unele cărți. Unele interesante, altele foarte interesante.
    Am crezut multa vreme, chiar și dupa ce amîndoi am ajuns în Franța, adică de prin 1987, că sociologul nostru este un om care gîndește liber.
    Apoi am văzut că o cariera de sociolog, în cercetare, depinde aici de foarte multe persoane, de cei care te acceptă la doctorat, de cei care fac parte din comisia de doctorat, de cei care fac recomandări pentru un post sau pentru reînoirea unui contract de cercetare. De multe și de mulți depinde o carieră.

    Și în mod aproape firesc toti, sau mai toți, vrem să facem carieră. Iar pentru a înainta pe acest drum ca in basme, treci peste poduri cu urși păzitori, cu vameși de tot soiul care au pretenții explicite sau implicite, pe care vrei să-i faci ințelegători, sprijinitori, susținători ai carierei tale. Și care nu se lasă vrăjiți de farmecul tău personal, decît uneori, și preferă un fumător de pipă unui nefumător, un nepot de frate unei vagi cunoștiințe, și care citesc referatele și studiile tale cu ochii orbi ai celui căruia nu i s-a explicat încă de ce tocmai tu ești cel (de) ales.
    Argumentele care îl fac pe orbul sau pe chiorul important mai văzător, pot fi recenziile publicate despre cărțile șefului de doctorat, aranjarea unei traduceri din opera maestrului chiar la o editură din o țară fără importanță, cum ar fi România, o (complice) participare la un colocviu unde se susțin teze și interese dragi celui care te va ajuta, alte servicii, etc. , etc.
    De aceea trebuie să-i selecționezi cu grijă și să cultivi relațiile cu ei, să scrii recenzii despre operele lor din timp, ca să atragi atentia asupra ta, să nu te uite la o adică.
    Normal, la Paris ca și în România carierele se construiesc prin formarea și întreținerea unor rețele. Nimic nou sub soare. Desigur că trebuie să ai calități profesionale și intelectuale prelabile, carierele în aceste domenii nu se construiesc pe nimic. Dar dacă nu ai rețele, chiar dacă ai calități destule, sunt puține șanse să cîștigi o bursă sau un post stabil.
    Din aceasta pricină, libertatea constructorilor de cariere e limitată, a carieriștilor și mai mult. Numesc carieriști pe aceia pentru care cariera e mai importanta ca morala. Sunt unii care s-au născut așa sau au fost educati în acest spirit de părinți, unii lichele prin vocație, alții din obligație. Au devenit așa, după ce au observat comportamentul altora și dupa ce și-au dat seama ca nu vor putea răzbate fără compromisuri de tot soiul, deși au calități la fel de multe ca mai 'norocoșii' lor concurenți.
    Începînd din acel moment, orgoliul excitat al celor ce se știu deștepți, dar nu sunt judecați după calitățile lor, devine o unealtă de autodistrugere morală. Nemaiexistînd limite, reguli, pudori și sfieli, adaptabilitatea devine condiția esențială a supraviețurii profesionale, a supraviețuirii pur și simplu.
    Am elemente pentru a crede că așa ceva i s-a întîmplat lui M. D. Gheorghiu, care a devenit un ins tot mai supus unor constrîngeri ce țin desigur de continuitatea carierei sale în Franța ca și de reînodarea firelor cu România. Un om este cu adevărat liber doar cînd nu depinde de nimeni. Nimeni nu e liber cu adevărat, fiindca toți avem o datorie față de cineva, toți depindem de deciziile cuiva, cunoscut sau necunoscut.
    Dar M. D. Gh și-a abandonat libertatea în mod deliberat, a ajuns să se creadă apărătorul unor poziții de principiu. De fapt a ajuns să integreze atît de total mentalitatea turnătorului și interesele mandatarului stăpîn printr-un efect tipic de disonanță cognitivă - cunoscută de orice absolvent de psihologie - încît a devenit slugă, apoi slugoi. Și în ultima vreme, ajuns pe treapta cea mai înaltă a carierei sale, a devenit turnător… de viță nouă.
    Genul de text publicat de MDG în «Le Monde» aparține literaturii delațiunii și își are locul, prin intenții și stil, într-o culegere de denunțuri din timpul ocupației la Paris sau la București.
    În așteptarea editării unor culegeri românești de denunțuri și note informative, mă delectam recent cu stilul unor capodopere franceze de mârșăvie, e drept că mai adesea anonime. Și mi-am adus aminte de scrisoarea, aceea anonimă, primită de părinții mei prin 1956 la Cluj, scrisă cu cerneală roșie, trimisă și la redacția ziarului «Scânteia», prin care se încerca să se pună capăt ascensiunii profesionale a tatălui meu: era acuzat că a fost amantul Mariei Mareșal Antonescu, că nu avea diplomă de medic, că își escroca pacienții dîndu-se drept radiolog și că nu ar fi avut niciodată un aparat Rontgen în cabinetul său (cel din care i se naționalizase toată aparatura medicală, inclusiv 'razele' în 1948). A urmat o anchetă care a dovedit natura calomnioasă a scrisorii, dar nu a dus la descoperirea calomniatorului, rămas pe veci anonim, albească-i oasele pe un maidan, fără mormânt.
    În cazul denunțului calomnios din ziarul francez «Le Monde», semnat Mihai Dinu Gheorghiu (deci nu anonim și într-un ziar de mare tiraj) contra scriitorului român exilat la Paris, Paul Goma, avem de-a face cu efectele secundare ale unei pregătiri de artilerie - auto-apărarea celor dați în judecată (printre ei și recidivistul Gheorghiu), de Paul Goma acum vreun an, la București, pe motive similare: afirmații calomnioase.
    Nu este prima dată că afaceri bucureștene sunt exportate în presă franceză, scoase din context și prezentate unui public ignorant sub forma care convine celui care pune în scenă o informație imposibil de verificat de cititorii ziarului.
    Ar fi de comentat profesionalitatea ziariștilor actuali din această redacție, altădată model al obiectivitații.
    Se fac în textul lui Gheorghiui referințe la statutul de cetățean de onoare al orașului Timișoara care i-a fost acordat scriitorului recent, pentru întreaga sa operă, la o carte publicată de Paul Goma în mai multe ediții, întregite, completate, « Săptămâna roșie (28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia și evreii) ».
    Gheorghiu e indignat de decizia municipalitații timișorene (așa cum se indignaseră recent fostul ambasador al Israelului în România, depășindu-si atribuțiile într-un gen de imixtiune de o notabilă obraznicie, sau Comunitatea evreilor din România - fără argumente și în mod foarte discret (precum și alți reprezentanți ai nimănui) .
    M.D. Gh. pare că pune în funcție un dispozitiv de auto-apărare, după principiul : cea mai bună apărare este atacul.
    Nici acum nu se dau argumente decisive pentru acuzația aruncată pe hîrtie franțuzească, pentru că nimeni nu a putut nega faptele unor evrei, comuniști și agenți sovietici, din iunie 1940, relatate în cartea lui Paul Goma și nici nu le-a putut conferi o explicație plauzibilă alta decît ura, nu de clasă ci de rasă, fiindcă unii făptași nu erau sărăntoci ci avocați, și oportunismul colaboraționismului.
    Autorul denunțului din Le Monde profită de faptul că această carte a lui Paul Goma nu este tradusă în Franța. Gheorghiu e prezentat în ziar ca membru al Institului Wiesel, după ce a fost membru al unei comisii Wiesel formată în parte de holocaustologi profesioniști, printre care Gheorghiu face figura de incompetent și de impostor, nici una din anterioarele sale contribuții științifice oneste ne avînd raport cu tema raportului Comisiei, al cărui membru a fost, pentru merite și competențe care ne scapă.
    Nu am putut verifica cînd și cum a devenit membru al Institutului Wiesel al cărui sediu este pe strada Vigilenție (sic! istoria are umor negru!) din Bucuresti, fiindcă situl Institutului nu conține decît informații privind participarea sa la ceva colocvii. Nu am găsit detalii accesibile și publice pentru bugetul actual (deși ar fi o obligație ca el să fie comunicat), cel pentru anul 2005 a fost asigurat prin alocarea sumei de 800 000 lei (RON), din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, prin bugetul Ministerului Culturii si Cultelor.
    Mihai Dinu Gheorghiu nu are nici o competență în domeniul abordat în articolul din «Le Monde». Nu este nici măcar holocaustolog amator. Ci un carierist si un turnător pe cale de profesionalizare.
    In ultima vreme am tot mai multe informații și pilde că intelectuali din emigrație sau din țară cred că fac bine înhămîndu-se la căruța altora. Motivațiile sunt diferite. Pentru unii este vorba de îngrijorarea față de perspectivele pensionării într-o țară străină unde pensiile le vor fi mici și sursele de venit limitate. Pentru alții e dorința de a fi puși pe lista personajelor pozitive, care sunt invitate la călătorii de studiu mai lungi sau mai scurte, de fundații a căror activitate e susținută de serviciile speciale ale unor țări nevecine dar prietene, stipendiați direct sau indirect. Sistemul nu e nou. Pe vremea comunismului mulți, printre care eu însumi, am profitat de burse despre care serviciile de Securitate afirmau că sunt date de fundații finanțate de serviciile speciale americane. Era, pentru anumite perioade și pentru anumite țări, perfect adevărat. Metodele de atunci ca și cele de acum nu sunt brutale, nu ni se cerea de către vreun agent 007 cu ochelari negri să ne trădăm țara, să dăm rapoarte - cum cerea securitatea cînd ne întorceam din străinatate-, metodele erau și sunt mai subtile. Se introduceau ideile subversive prin noi, cei care aveam curajul sau iresponsabilitatea de a accepta să o facem pe măgărușii încărcați de bombe ideologice.
    Cine va studia listele de cărți confiscate la vămile pustiei culturale care devenise România, ca și listele de cărți gratuite difuzate de librării fantomă din Italia și Anglia, sau reale din Franța (Libraria Poloneză de pe bulevardul Saint Michel, 93), va înțelege rolul acestei activități de agenți de influență pe care unii ni-l asumasem în numele libertății de informare. Așa au intrat în România toate cărțile lui Soljenițin, alte cărți care au contribuit la subminarea unității de monolit a frontului ideologic național-comunist, lucru deloc regretabil. Dar se va înțelege și aprecia corect activitatea de dupa 1990 a fundațiilor de tot soiul care au sponsorizat cercetările și studiile în Occident (mai ales în Statele Unite) a atîtor tineri sau mai puțin tineri români. Inainte de plecarea mea din țară eram convins că Securitatea mințea și inventa acțiuni și pericole. Acum știu că nu mințeau securiștii, că, pentru sistemul pe care îl apărau, pericolul exista, dar asta nu mi-i face mai puțin odioși și nu-i consider mai puțin pernicioși decît partenerii lor occidentali. Am rămas dușman al acelui sistem. Dar nu am devenit apărător al sistemului actual.

    Tehnici de manipulare

    Manipularea sentimentului de vinovăție, scrie Bogdan Ficeac, autorul unei cărți pe această temă, « dă cele mai bune rezultate pentru integrarea individului în societate, pentru cufundarea lui în anonimat, dar si pentru inducerea supunerii necondiționate fața de autorități.»
    O vină « istorică este cea prin care se creeaza culpabilizarea generală. Vina istorică se bazează pe inducerea unui sentiment de complicitate între autoritățile și cetățenii obișnuiți.» Și în fine se manipuleaza o « vină socială» care constă in «culpabilizarea generala a indivizilor pentru tarele existente în societate». Astfel «individul este determinat să-si minimalizeze propriile sale probleme, să nu mai dea atenție îndoielilor la adresa celor care îl conduc» ( Bogdan FICEAC : Tehnici de manipulare, Edituta NEMIRA 1996).

    Ce altceva decît un act de manipulare, cu scopul de a induce un sentiment colectiv de vinovație, a fost Raportul Comisiei Wiesel din aceasta perspectivă, unde se afirma fără nici un temei legal, faptic sau moral că în Romania, în timpul celui de al doilea razboi mondial, a avut loc Holocaust, acesta devenind posibil ca urmare a "antisemitismului cu rădăcini adînci în istoria politica și culturala a țării".
    Pe această temă, nu poate fi acceptată politica băgării capului în nisip pe care, din motive avuabile și inavuabile, au practicat-o guvernele comuniste dupa 1945 și Partidul comunist în aceiași jumătate de secol.
    Dar cercetarea acestei teme a morții tragice a membrilor unei comunități, prin manipularea de contexte și prin neglijența vinovată, efecte ale iraționalitații în istoria umana, tragedie ce definește o perioada istorică extrem de dificilă pentru toate popoarele Europei, nu poate fi lăsată pe mînă unor inși care au motivații ascunse, neștiințifice, sentimente de ură față de comunitatea românească, gînduri de răzbunare abea mascate și, mai ales, aparțin direct sau prin ascendență minorității coloniale sovietice care a fost unul -nu singurul- din instrumentele acculturației violente la care a fost supusă România, fiind unii descendeții direcți ai organizatorilor decapitării, distrugerii elitei politice și culturale române. Principiul responsabilității personale nu poate ignora educația și tradiția familială. Comuniștii știau asta. Nu văd de ce ne-am preface - bazîndu-ne pe excepții- că nu există nici o relație ideologică între fii și părinți. Nu degeaba se zice : Ce naște din pisică, șoareci mănîncă.
    Pierre Bourdieu, mentorul lui Gheorghiu, a analizata mecanismele reproducerii ierarhiilor sociale. Fenomenul auto-reproducerii nomenklaturii comuniste neanalizat în România, e trăit însă pe piele proprie de românii obișnuiți. Gheorghiu va trebui – urmîndu-si maestrul–sa-si aplice o auto-analiza sociologica si psihologica pentru a vedea de unde i se trage carenta morală.
    Despre Pierre Bourdieu în Wikipedia
    Istoricilor acestora, sau pseudo-istoricilor care îi secondează în realizarea acestei manipulări, inși care se erijează în Judecători, nu li se poate încredința o astfel de grea și importantă sarcină de cercetare. Ei nu sunt decît niște răzbunători, nu reprezentanți ai Justiției ci ai victimelor. Sunt deci parte în conflict și, dacă nu vrem să zădărîm noi intoleranțe, nu putem să acceptăm ca ei să construiască, prin acțiunea lor insidioasă și interesată, în Estul Europei, un nou model al culpabilizării colective.
    Istoria tragică trebuie scrisă dar de către oameni care nu au a-și răzbuna părinții sau bunicii și care nu sunt stipendiați de state care au interese divergente de cele ale statului român.
    Oameni față de care am avut stimă, ca Nicolae Manolescu, caută să-și daurească, cu merite extrase din acte de slugărnicie, blazonul 'pătat' cu acte de gîndire independentă pe vremea cînd nu existau ordonanțe de urgență prin care se stabilesc superioritățile victimelor ba chiar și ale călăilor, unii mai călăi decît alții, în functie de religia sau etnia victimelor. Dincolo de carierismul evident, care deși e tardiv e cu atît mai virulent, ei sunt, ca și M. D. Gheorghiu, victimele manipulării și ale disonanței cognitive. Acestor intelectuali li s-a inculcat în doua reprize succesive sentimentul vinei « pentru acțiuni comise in trecut», vină intens utilizată de cei care «manipulează prin șantajarea individului».

    Nicolae Manolescu va denunța astfel «antisemitismul» unui text de jurnal semnat de Paul Goma în «Viața Românească» si dă să-l pedepsească pe Liviu Ioan Stoiciu pentru ca să-și demonstreze vigilența revoluționară ca un certificat de bună purtare pentru a fi acreditat ambasador la UNESCO, după ce i se reproșaseră, prin textele monitorizanților holocaustologi de tipul Michael Shafir, imaginare atitudini antisemite. Asemenea, Mircea Mihăieș, acuzat acum cîțiva ani și el în același sens și de aceiași -ologi, dă impresia că se răscumpără cu alte gesturi omagiale.
    S-ar putea să fiu contrazis vehement și cu temei de cei amintiți, care îmi vor contesta calitatea de psiholog și dreptul și de a mă îndoi de deplina lor sinceritate și de marele lor interes pentru subiectele pomenite. Așa este, e dreptul lor să treacă prin crize de disonanță cognitivă și să încerce să restabilească echilibrul pierdut, cum vor putea. Cu prețul ignorării faptelor, al exagerării și al josniciei. Dar e dreptul meu să citesc gesturile lor prin grila pe care am propus-o.
    Turnători de viță nouă, cu complexe de vinovăție induse și carierisme de mahala europeană.
    Dan Culcer
    P.S. Daca guvernul francez ar lua în seamă denunțul din «Le Monde» și și-ar retrage protecția, ar însemna că Paul Goma si-ar pierde chiar și statutul precare de fost refugiat politic. Adică ar fi transformat în apatrid. Fiindcă de partea cealaltă, a autoritaților românești, nu s-a făcut nimic pentru a repara abuzul de putere al stat-partidului comunist, care i-ar fi luat cetățenia română disidentului Paul Goma. P.P.S. La Moscova se formau, în același mod, cadree de nadejde. Aud replica dură a occidentalmiștilor : cum poți compara demecrația cu dictatura? E adevărat, ele sunt incomprabile. Dar ce democrație e aceea în care se ascultă convorbirile ziariștilor, se fac procese politice pe baza de opinii, se suspecteaza un om de stanga ca agent al Moscovei. În anii 50 asta era delocarția care ni se oferea dpret contramodel. Sau mă înșel, îndoctrinat de ideologia comunistă instilată din copilărie?? --------------


    Articolul lui Mihai Dinu Gheorghiu publicat in Le Monde/29.05.07 Articolul din Le Monde
    Fin janvier, la mairie de la ville de Timisoara, en Roumanie, décidait d'accorder le titre de "citoyen d'honneur" à l'écrivain roumain et ancien dissident Paul Goma. Cette décision, hautement symbolique, serait apparue comme une réparation bien méritée pour celui qui avait été contraint de quitter la Roumanie il y a presque trente ans, suite à ses critiques courageuses du régime Ceausescu. Il est depuis réfugié en France, et sa situation par rapport à l'Etat roumain n'a pas été réglée, malgré les appels et les démarches dans ce sens.
    Pourtant, la décision de la mairie de la ville de Timisoara, connue pour avoir été le foyer de la révolution roumaine de décembre 1989, a suscité, et à juste titre, des protestations - de la part de la communauté juive roumaine et de l'ambassade d'Israël à Bucarest - à cause des écrits antisémites et négationnistes de Paul Goma, qui s'est employé ces dernières années à justifier les mesures de l'ancien dictateur Antonescu contre les juifs pendant la seconde guerre mondiale. Ces protestations, de même que les publications incriminées de Paul Goma, n'ont pas retenu l'attention de la justice, bien qu'une loi contre de tels faits existe en Roumanie.
    On aurait pu croire que la décision de la mairie de Timisoara avait été prise en ignorance de cause ou par un lapsus moins coupable, marquant sa préférence de distinguer l'ancien dissident et faire oublier le récent polémiste provocateur et "politiquement incorrect". Mais nous avons découvert que, bien au contraire, la lettre de motivation pour l'attribution du titre de citoyen d'honneur à Paul Goma avance comme argument important l'action militante de Goma contre les juifs. Ce paragraphe, le plus consistant des deux pages de la lettre, mérite d'être traduit :
    "En 2002, Paul Goma écrit l'essai «La Semaine rouge 28 juin-3 juillet, ou la Bessarabie et les juifs». Dans cet ouvrage, l'auteur présente les atrocités commises par la population non roumaine (dont aussi des juifs) pendant la retraite des troupes et de l'administration roumaine de Bessarabie et de Bucovine, après les ultimatums soviétiques de juin 1940 (le pacte germano-soviétique attribuait une partie de l'est de la Roumanie à l'URSS - partie qui fut occupée jusqu'au déclenchement de l'offensive de l'Axe contre l'Union soviétique). L'explication de l'auteur pour la fermeté avec laquelle le régime Antonescu avait puni les juifs, après le 22 juin 1941 (date de l'entrée des troupes allemandes et roumaines en URSS, les populations juives étaient accusées d'avoir sympathisé avec les Soviétiques), est fondée sur la vengeance pour les faits condamnables de l'année précédente. Paul Goma milite en même temps pour que les juifs assument la responsabilité de leurs crimes commis contre les Roumains et il se prononce contre la falsification (distorsion) de l'histoire avec l'intention de faire un mythe exclusif d'un génocide contre les seuls juifs avec des objectifs politiques (de domination), économiques (extorquer des fonds) et de culpabilisation de toutes les autres nations, non juives, sans une analyse de leurs propres actions criminelles anti-roumaines, soutenues et approuvées par la quasi-totalité des cercles juifs. Entre 2002 et 2005, cet essai a connu plusieurs versions. (...)"
    On aura ainsi compris que la mairie, ses services - la lettre est signée par le maire de Timisoara, Gheorghe Ciuhandu, et par deux chefs de service de la mairie - et les différentes associations et personnalités locales dont les noms figurent sur cette lettre qui ont proposé l'attribution du titre de citoyen d'honneur ont bien saisi le message du livre et partagent les mêmes convictions que Goma.
    Je ne me propose pas de polémiquer ici ni avec Paul Goma ni avec les autorités de la ville de Timisoara. Je me contenterai de rappeler simplement que la "ferme punition" des juifs par le régime Antonescu a signifié l'assassinat de 14 000 juifs dans les premiers jours de la campagne militaire contre l'URSS, en juin 1941, dans la ville de Iasi et dans les "trains de la mort", le début de l'Holocauste en Roumanie, dont le nombre total des victimes est estimé entre 250 000 et 400 000.
    J'observerai aussi que la thèse du génocide des Roumains perpétré par les juifs reprend l'argument central de la propagande de guerre fasciste roumaine, avec la diabolisation de l'adversaire "judéo-bolchevique", cette fois par le leader d'un parti "démocratique". Car Gheorghe Ciuhandu a été jusqu'à très récemment président du Parti national paysan chrétien et démocrate, membre par ailleurs du Parti populaire européen.
    Et je terminerai en posant trois questions : Est-il possible qu'un auteur qui continue d'alimenter des polémiques antisémites en Roumanie puisse bénéficier de la protection de l'Etat français ? Est-il possible que l'Etat roumain, membre de la Communauté européenne, n'assure pas l'application de ses propres lois, surtout quand il s'agit d'une violation de la part de ses autorités locales ? Est-il possible que les intellectuels et les associations qui ont soutenu Paul Goma pendant son engagement contre le régime Ceausescu gardent le silence contre ses déclarations actuelles, sans risquer eux-mêmes le discrédit ?
    ---------------- Mihaï Dinu Gheorghiu, sociologue, est professeur à l'université de Iasi et membre de l'Institut Elie-Wiesel de Bucarest.
    ===================================== * Directorul general al Institutului Elie-Wiesel este dr. Mihail E. Ionescu iar director executiv este dr. Alexandru Florian. Sediul : Bucuresti, strada Vigilentei nr. 3, sector 5 Telefon/Fax:
    Institutul Elie-Wiesel
    Associated Topics

    Colaborationisti


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.34 Seconds