Who's Online
Exista in mod curent, 72 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Eseuri: Analiza eseului lui Radu Mares. Mircea Eliade si receptare sa oblica
Eseuri: O analiză a eseului lui Radu Mares, Pentru binele cauzei
Scris la Thursday, December 27 @ 18:04:20 CET de catre Radu Mareș
Analyse de l'essai de Radu Mareș sur Mircea Eliade
L'essai de Radu Mareș sur Mircea Eliade présente une approche complexe et nuancée de la pensée d'Eliade, explorant ses dimensions idéologiques, argumentatives, politiques, stylistiques et éthiques. À travers cette analyse, il est possible d'observer comment Eliade a navigué dans des contextes historiques et intellectuels variés, tout en s'engageant dans des débats politiques et philosophiques qui ont marqué son époque.
Analyse idéologique L'idéologie d'Eliade, telle qu'elle se manifeste dans son œuvre, est marquée par une quête profonde de sens et d'une identité nationale. Cela se reflète non seulement dans ses recherches religieuses et philosophiques, mais aussi dans ses engagements politiques, notamment au sein du mouvement légionnaire dans sa jeunesse. Cette période de son existence a été une source de controverses, car elle a été perçue par beaucoup comme une adhésion à un nationalisme extrême et à des idéologies antisémites.
Cependant, l'œuvre d'Eliade ne se limite pas à son engagement politique. Loin de cela, il a cherché à comprendre la place de l'homme dans le monde et à réconcilier les tensions entre le sacré et le profane. Il a écrit abondamment sur la spiritualité, le mythe et l'histoire des religions, mais toujours avec une forte implication idéologique, en particulier dans ses premiers travaux. Cela a donné lieu à une tension entre l'idéalisme de ses recherches et les réalités politiques du monde dans lequel il vivait.
Analyse argumentative Sur le plan argumentatif, Eliade se distingue par sa capacité à fusionner des éléments issus de différents domaines, allant de l'histoire des religions à la philosophie et à la politique. Dans ses écrits, il présente des arguments qui visent à justifier une vision du monde où le sacré occupe une place centrale dans la vie humaine. Cette perspective lui permet de critiquer la modernité et ses dérives, notamment la rationalisation excessive de la société et la perte de sens qui en découle.
L'argumentation d'Eliade est également marquée par une tension entre la réconciliation de la tradition et l'acceptation du changement. Dans un contexte de transformations sociales et politiques profondes, Eliade cherchait une forme d'équilibre entre les valeurs traditionnelles et les exigences modernes. Toutefois, cette quête d'harmonie n'a pas toujours été bien reçue, notamment en raison de ses sympathies politiques de jeunesse et de sa vision de la religion comme fondement de la société.
Analyse politique
L'aspect politique de l'œuvre d'Eliade est indéniablement l'un des plus controversés. Son appartenance au mouvement légi onnaire, puis ses relations avec le fascisme et la droite radicale, ont fait de lui une figure largement discutée et parfois rejetée. De nombreux critiques ont souligné cette phase de son existence, soulignant que ses opinions politiques ont pu influencer ses écrits. Cependant, il est essentiel de noter qu'Eliade a, à un moment donné, pris ses distances avec ces positions politiques, notamment après son départ pour Paris.
En dépit de cette évolution, les tensions entre ses convictions religieuses et ses sympathies politiques continuent d'influencer la réception de son œuvre. Bien que ses travaux sur le sacré et les religions soient généralement respectés, l'ombre de ses choix politiques de jeunesse persiste, compliquant ainsi son héritage.
Analyse stylistique
Du point de vue stylistique, Eliade est reconnu pour la profondeur et la clarté de son écriture. Sa capacité à fusionner une analyse théorique complexe avec une écriture accessible et souvent poétique est l'un des aspects les plus remarquables de son œuvre. Ses écrits sont marqués par une riche symbolique et une approche narrative qui font écho à ses idées sur le sacré et le mythe. Cependant, cette écriture est également dense et peut parfois sembler hermétique, ce qui en fait une lecture exigeante.
Eliade excelle dans l'art de la métaphore et de l'image, souvent pour exprimer des idées abstraites sur la religion et la culture. Cette capacité à rendre compréhensibles des concepts complexes par le biais d'illustrations poétiques est une caractéristique marquante de son style.
Analyse éthique D'un point de vue éthique, l'œuvre d'Eliade soulève des questions sur la relation entre l'individu et la société, ainsi que sur la place de la religion dans la vie humaine. Bien que ses écrits sur le sacré et le mythe aient été largement respectés, certains de ses choix politiques, notamment ses affiliations de jeunesse, rendent difficile une évaluation totalement positive de son éthique. En effet, son implication dans des mouvements politiques extrêmes soulève des interrogations sur sa conception de la morale et de l'éthique dans le contexte de la modernité.
Cependant, il convient de souligner qu'Eliade a tenté de redéfinir son approche éthique au fil du temps, en cherchant à réconcilier les valeurs spirituelles avec les défis moraux et sociaux contemporains. Cette démarche, bien que complexe, témoigne de la volonté d'Eliade de se confronter aux dilemmes éthiques de son époque.
Prin însăși natura vocației sale care a fost una ofensivă, de
explorator, de cuceritor, Eliade era făcut să provoace reacții de tot
felul. Succesul său precoce l-a instalat în prim-plan, mai ales ca
romancier, cel de erudit și savant venind mai târziu. Or, în anii '30 ai
secolului trecut, succesul se măsura – ca și azi – în tiraje mari și în
bani, în admirație dar și în tot felul de invidii. Anul Eliade :Pentru binele cauzei De Radu Mareș
Despre Mircea Eliade s-a scris, într-o evaluare cantitativă, enorm.
Cineva spunea că însumând comentariile ce i-au fost consacrate, în
timpul vieții și postum, pentru fiecare pagină de-a sa – și sunt de
ordinul zecilor de mii – există zece sau mai multe pagini de comentariu.
Ca scriitor și nu ca istoric sau critic literar am citit, în unele
cazuri recitit, în altele re-recitit, și cărțile lui Eliade, nu toate
însă, precum și o parte oarecare, neimportantă, în tot cazul, din vasta
bibliografie conexă. Într-un fel, această nesistematică, oarecum
diletantă aventură livrescă a ajuns, din punctul meu de vedere, la
capăt. Ce să mai spun? O parte semnificativă a istoriei tragice pe care
generația mea a trăit-o, fiind și implicată în ea, se reflectă în
experiența de cunoaștere mediată de Eliade. Ca scriitor, m-a interesat
mai întâi ostilitatea care l-a însoțit continuu. E un tip de conflict
„cu lumea" colosal de important, în marginea căruia poți medita la
nesfârșit. Apoi am încercat să înțeleg, în felul meu, mărturia lui
Eliade, mai ales în părțile ei confuze sau umbrite. Rezultatul de aici
sunt aceste câteva note, mai vechi sau mai noi. Radu Mareș Extras din Vatra, Nr. 9-10 / 2007
http://www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=9208
http://tinyurl.com/ys5x9z
|
Scris de asymetria on Friday, May 09 @ 11:24:03 CEST (100 citiri)
Citeste mai mult... | 53715 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Bio-bibliografii: Jacques Bainville: Biografie, Opera Semnificaiiile politice ale pacii
Jacques Bainville: Biografie, Operă și Semnificație IstoricăBiografieJacques Bainville (1879-1936) a fost un istoric, jurnalist și scriitor francez, cunoscut mai ales pentru opiniile sale conservatoare și naționaliste. S-a născut la Vincennes, Franța, și și-a petrecut o mare parte din viața analizând evenimentele istorice și consecințele acestora asupra politicii europene. Bainville a fost membru al Academiei Franceze din 1935 și a fost strâns asociat cu mișcarea monarchistă Action Française, condusă de Charles Maurras. De-a lungul carierei sale, a scris numeroase lucrări despre istorie și politica internațională, caracterizate printr-o abordare lucidă și scepticism față de utopiile democratice."Les Conséquences Politiques de la Paix"Publicată în 1920, lucrarea "Les Conséquences Politiques de la Paix" este considerată cea mai influentă operă a lui Bainville. Scrisă în contextul imediat următor Tratatului de la Versailles, cartea analizează critic impactul politic al prevederilor acestui tratat asupra Europei. Bainville argumentează că tratatul, deși aparent menit să asigure pacea, va genera instabilitate și noi conflicte. Predicțiile sale au fost surprinzător de precise, anticipând ascensiunea Germaniei naziste și izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.Argumentele lui Bainville- Pedepsirea excesivă a Germaniei: Bainville consideră că sancțiunile economice și teritoriale impuse Germaniei nu vor duce la pacificarea Europei, ci la acumularea unor resentimente periculoase. Prin umilirea unei mari puteri, tratatul a pregătit terenul pentru revanșism.
- Slăbirea artificială a Germaniei: Deși Versailles a impus restricții militare severe Germaniei, Bainville argumentează că un stat german slăbit va deveni o problemă geopolitică, fie prin fragmentare, fie prin reacții de tip naționalist radical.
- Crearea unor noi state instabile: Tratatul a redesenat harta Europei Centrale și de Est prin crearea unor state naționale precum Cehoslovacia sau Iugoslavia, care conțineau minorități etnice numeroase. Bainville prezicea că aceste state vor avea dificultăți în menținerea stabilității interne.
- Problema frontierelor fragile: Autorul consideră că noile frontiere ale Franței, Poloniei sau României sunt problematice, deoarece multe dintre acestea se bazează pe echilibre fragile ce vor fi contestate în viitor.
- Iluzia Ligii Națiunilor: Bainville respinge ideea că Liga Națiunilor poate asigura pacea durabilă, argumentând că securitatea europeană depinde mai degrabă de echilibrul de putere decât de mecanisme internaționale fragile.
Semnificația lucrării pentru Europa și pentru România- Pentru Europa:
- Bainville subliniază greșelile tratatului în impunerea de sancțiuni economice severe Germaniei și crearea de state noi cu granițe instabile și compoziții etnice eterogene.
- Lucrarea sa a influențat școala de gândire realistă din relațiile internaționale, avertizând asupra pericolelor utopismului și asupra neglijării intereselor naționale.
- Pentru România:
- După 1920, România a beneficiat de extinderea teritorială, dar Bainville ar fi considerat că fragilitatea granițelor și prezența minorităților etnice ar putea deveni surse de tensiuni. Analiza sa oferă o perspectivă asupra riscurilor geopolitice și necesitatea unei politici externe prudente.
Opera lui Jacques Bainville în Europa și în România- În Europa:
Bainville este apreciat ca un analist politic vizionar. Ideile sale sunt discutate în mediile academice, mai ales în contextul reevaluării interbelice.
- În România:
Deși mai puțin cunoscut, gândirea lui Bainville poate fi valorificată pentru a înțelea dinamica relațiilor internaționale interbelice și pentru a contextualiza deciziile României din acea perioadă.
Relația dintre "Les Conséquences Politiques de la Paix" și lucrarea lui Nathan FeinbergNathan Feinberg, în teza sa "La question des minorités à la Conférence de la paix de 1919-1920 et l’action juive en faveur de la protection internationale des minorités" (1929), analizează rolul minorităților în contextul Conferinței de Pace de la Paris.Paralelisme relevante:- Perspective complementare:
- Bainville critică abordarea generală a tratatului, în timp ce Feinberg oferă o perspectivă detaliată asupra unui aspect specific: problema minorităților.
- Problema granițelor și etniilor:
- Ambele lucrări evidențiază precaritatea granițelor stabilite și riscurile generate de marginalizarea minorităților, ceea ce poate conduce la instabilitate politică.
- Aplicații pentru România:
- Problematica minorităților etnice, centrală în lucrarea lui Feinberg, este strâns legată de granițele instabile și de tensiunile identificate de Bainville.
ConcluzieLucrarea "Les Conséquences Politiques de la Paix" a lui Jacques Bainville este o analiză remarcabilă a tratatului de la Versailles, care rămâne relevantă pentru înțelegerea dinamicilor geopolitice interbelice.
|
Scris de Asymetria on Friday, May 02 @ 21:19:11 CEST (99 citiri)
Citeste mai mult... | Bio-bibliografii | Scor: 0 |
In epicentru: Magda Ursache. Satul din colt.ul ochiului
Spuneam,
într-un foileton privind ciurul și
dârmonul cenzurii, cã ținta
predilectã a criticaștrilor corect politici este literatura
scriitorilor amprentați național. În procesul canceling,
a-ți apãra stilul etnic a devenit egal cu a fi șovin, xenofob,
stupid sau fundamentalist religios. Președintele Macron, cuprins de
darul previziunii, a afirmat cã „națiunile vor pierde bãtãlia
culturalã a civilizațiilor”. De-în-da-tã!
În
ce ne privește, suntem „protocroniști” și privind gospodãria
țãrãneascã.Un asediu sistematic s-a produs contra ei, începând
cu 1944. „Nu întâmplãtor, în chip nimicitor, s-a abãtut furia
satanicã bolșevicã asupra satelor, cele care poartã chipul
românesc”, nota Alexandru Nemoianu în 20 septembrie a.c. (v.
Hidosul
plan
„Kovesi
2”).
Acum,
când trendul neo-marxist e poligamia, deranjeazã caracterul
tradițional al familiei rurale. Or, familia țãranului a fost punct
de rezistențã în cele mai grele cumpene ale istoriei. Un
teleintelectual realizator de emisiune, Prelipceanu, mereu uluit,
mereu mirat (ca expresie) de el însuși, susținea într-o marți,
28 septembrie, la ceas rãu: „Trebuie sã-i scapi pe copii de
pãrinții lor.” Zis și fãcut. Românii (patru milioane, dar se
poate și mai rãu) și-au luat lumea-n cap, iar pãrinții au fost
despãrțiți de copii.
|
Scris de asymetria on Tuesday, November 02 @ 18:12:36 CET (1442 citiri)
Citeste mai mult... | 18975 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
Eseuri: Stefan Borbely. Posteritatea lui Adrian Marino
Despre
neașteptata plecare dintre noi a lui Adrian Marino, în noaptea de
16/17 martie 2005, cea mai delicată și, totodată, impresionantă
relatare mi-a fost furnizată de către soția sa, Doamna Lidia Bote,
chiar a doua zi după funesta întâmplare, când o vizită în
camera de lucru a celui cu care conversasem cu doar de 72 de ore mai
devreme mi-a confirmat că nimic nu prefigurase despărțirea care
avea să se producă. Știam fiecare detaliu al camerei, întrucât
fusesem acolo de nenumărate ori, și nimic nu fusese schimbat:
mapele de carton cu fișiere fuseseră pregătite și așezate în
ordine pentru truda de a doua zi, laolaltă cu stiloul și cu
pixurile, pregătite și ele pentru a fi folosite. Cartea, pe care nu
o terminase încă de fișat, aștepta cuminte lângă perna de pe
sofaua de lângă fereastră, dincolo de care viața de pe Strada
Rákóczi, devenită Eremia Grigorescu, își reluase, obișnuită,
cursul, ca și cum nimic nu se întâmplase.
Stefan Borbely.
|
Scris de asymetria on Thursday, September 30 @ 22:44:24 CEST (1397 citiri)
Citeste mai mult... | 39448 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
In epicentru: Magda Ursache. Era grafomanilor
Aș vrea sã încep acest foileton dorind criticilor literari ce le dorește
Dan Culcer („Asymetria”) : „Bunã libertate de opinie ! Vremile nu-s
chiar propice pentru a urma un decalog ca acela formulat de Daniel
Cristea-Enache. Iatã-l : „- sã citești o carte înainte de a scrie despre ea - sã nu minți cititorul lãudând o manufacturã lamentabilã și demolând o operã importantã - sã nu faci servicii de presã, de promo, de reciprocitate avantajoasã- pecuniar - sã nu furi munca altuia - sã nu calomniezi, sã nu denigrezi, sã nu lansezi atacuri la persoanã, sã nu-ți ridici, „polemic”, poalele-n cap - sã fii curios, neblazat, atent la cei ce vin în spațiul literar - sã nu crezi cã literatura începe și se terminã cu aceștia, dimpreunã cu tine - sã admiți cã poți greși, recunoscând, onest, când ai fãcut-o - sã te bucuri când citești o carte bunã a unui adversar de idei - zece, sã iubești literatura
Sigur
cã sunt destui critici de întâmpinare care vorbesc cu pricepere, dar
sunt mulți care o fac (și-s mai vocali) cu nepricepere. Cât despre
autori ! Dacã n-ai talentul de a ajunge sub reflectoare și aștepți
selecția naturalã, clachezi. Scrii scrisori fãrã numãr fiecãrui critic
care conteazã, te-ai scos.
|
Scris de asymetria on Saturday, January 23 @ 10:53:16 CET (1419 citiri)
Citeste mai mult... | 16893 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
Eseuri: Ion NEAGOS. Privirea si textul in poezia lui Dan Lototchi
Poetul Dan Lotoțchi a fost doctor al
Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș, cu teza Spațiul alveolar.
Jurnalul literar românesc între anii 1930-2000, traducător din franceză
al Tractatus-ului wittgensteinian, rămas în manuscris și dactilografiat
pentru uzul prietenilor, membru fondator al cenaclului literar „Agora”
și animator al seriei secunde a Festivalului de poezie de la Sighișoara ̶
cea de după 1995, desfășurată sub genericul „Poezia în avangardă” ̶ ,
profesor, bibliotecar și om de teatru (a tradus și interpretat monodrame
de Beckett). Dan Lotoțchi ne-a lăsat o singură carte de „texte” fără
titlu, Experiment cu o înserare, apărută în 2007 la editura Pro BUSINESS
din Berlin. Spirit meditativ, analitic și introspectiv (unele pasaje
par desprinse dintr-un jurnal intim), el s-a format, ca student al
Filologiei bucureștene și mai vechi prieten al lui Gheorghe Crăciun, în
atmosfera textualismului teoretizat și practicat de Gheorghe Iova.
|
Scris de asymetria on Monday, April 20 @ 15:05:15 CEST (1683 citiri)
Citeste mai mult... | 66724 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Presofagie: Mihaela Malea Stroe. Baci dibaci si nedibaci
Mihaela Malea Stroe. Baci dibaci și nedibaci (Comentariu la expresia la modă 'românii—un popor de proști')
De
mult am devenit refractară la subiectele politice sau care au
conotație politică. A trecut mai bine de un deceniu de când nu
urmăresc la tv nici știri (m-am lămurit de mult ce conțin), nici
dezbateri, nici ce partide promit luna de pe cer și marea cu sarea,
că, oricum, ne mint. Sunt, totuși, lucruri neprelucrate în
studiouri, lucruri care sar în ochi sau în timpane din realitatea
imediată, fără să urmărești cu insistență sinucigașă circul
mediatic.
Astfel,
de-o vreme, mă agasează până la revoltă frecvența tot mai
sporită a expresiei „românii – un popor de proști”, cu
varianta „popor mioritic”
(termen cu bună-știință și cu o vizibilă rea-intenție
re-semantizat negativ de către unii), adică „o turmă de proști”.
|
Scris de asymetria on Thursday, April 09 @ 16:47:48 CEST (1768 citiri)
Citeste mai mult... | 28218 bytes in plus | Presofagie | Scor: 0 |
Eseuri: Constantin Telegat. M A R X T O U J O U R S
Il cause toujours, le
cher Karl. Pendant la plus grande partie du XXe siècle il l’a
fait, avec le succès que l’on connaît ou l’on ignore, selon le
cas, en héros d’un carnaval presque ininterrompu où la plupart
des participants portaient des masques de cadavres. La chute du
communisme semblait avoir mis un terme à ce caquetage indécent.
Erreur ! Après un deuil fallacieux, bien amorti par le besoin
de paix communautaire, on a vite compris que les millions des
victimes de la doctrine devaient rester cois dans leurs tombes
sibériennes. Le progrès ne peut pas se passer de Marx. Et nous,
nous ne pouvons pas nous passer du progrès. Le carnaval reprend donc
son rythme de croisière et Marx son caquetage, fût-ce par
thuriféraires interposés. Ceux-ci s’agitent avec entrain, même
si la teneur de l’encens a quelque peu changé.
Marx continue donc de
causer. Dans les rayons de philosophie des grandes librairies, ses
œuvres et celles de ces interprètes attitrés occupent le dessus du
panier. Mieux : des nouvelles maisons d’édition surgies,
comme par miracle de l’avenir lumineux, toujours à construire,
semblent avoir assumé la tâche vitale de promouvoir l’œuvre du
grand maître : Asymétrie, Algèbre, Sylepse, Mimésis… Leur
titre est suffisamment évocateur pour attirer le chaland. Il ne
manque pas à l’appel. Il faut dire que les médias aussi bien
publics que privés l’encouragent vaillamment à suivre la bonne
voie. Dans le dernier numéro hors série Les grands philosophes
du Monde, dédié à Marx et à sa révolution anticapitaliste,
l’éloge du grand philosophe frise le dithyrambe et ce n’est
qu’un exemple parmi maints autres. Le champion toutes catégories
de l’affaire demeure France culture avec son émission de
philosophie où le moindre propos anti-marxiste est tabou. Aucun
collaborateur ou invité n’ose le transgresser. Par contre, les
pros sont légion. Début mars, notre radio organise à la
Sorbonne un grand colloque sur la lutte des classes où l’on peut
parier que le carnaval Marx reprendra du poil de la bête. S’il en
avait besoin. Mais, ce n’est pas le cas. Dans notre ambiance
diaphane du XXIe siècle, Marx vole avec aisance grâce à ses ailes
de dinosaure immortel. Penser que certains de nos contemporains,
évidemment bien attardés, le voyaient en fossile…
Constantin Telegat
|
Scris de asymetria on Friday, April 03 @ 22:23:48 CEST (1841 citiri)
Citeste mai mult... | 28798 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Eseuri: Isabela Vasiliu-Scraba, 'Tacerea descriptiva' a filozofului
Presimțind
la Nae Ionescu o fire contemplativă (1), Mircea Vulcănescu asociază
această intuiție a sa cu unele meditații naeionesciene asupra
problemei acțiunii și contemplației. El încearcă să pună în
lumină rolul „posibilului” (al „virtualului”) în concepția
despre existență a fostului său profesor.
|
Scris de asymetria on Sunday, December 16 @ 17:35:55 CET (2359 citiri)
Citeste mai mult... | 45316 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Restituiri: Adrian Dinu RACHIERU. UN EDECAR: MARIAN POPA
Cu fibră
de pamfletar, Marian Popa a stârnit, inevitabil, polemici și a
dovedit, repetat, un sarcasm ireverențios. S-a angajat în războaie
cu grafomanii și „a dispărut” brusc, refugiindu-se ca bursier
în Germania. Are o certă vocație ordonatoare și disponibilitate
experimentală (a se cerceta oferta romanescă); dar și o izbitoare
mobilitate și tenacitate, impresionând prin capacitatea de
cuprindere și parada de informație.
|
Scris de asymetria on Sunday, December 03 @ 13:08:41 CET (3235 citiri)
Citeste mai mult... | 48891 bytes in plus | Restituiri | Scor: 0 |
Recenzii: Cezarina Adamescu. Ctin Schifirnet si Modernitatea tendentiala
REFLECȚII
ÎN CONTEMPORANEITATE. Cezarina Adamescu prezintă cartea lui Constantin
Schifirneț, Modernitatea
tendențială. Reflecții despre evoluția modernă a societății,
Editura TRITONIC, București, 2016
|
Scris de asymetria on Tuesday, October 24 @ 12:56:45 CEST (2961 citiri)
Citeste mai mult... | 31850 bytes in plus | Recenzii | Scor: 0 |
In epicentru: Magda URSACHE. Arta neobositului pagubas. Tetralogia lui N. Gheran
Magda URSACHE
Arta neobositului
păgubaș „Județul de Apoi să
nu-l aștepți, frățioare,
Ascultă la betranul
Kant:
Ia-l pe securicomunist de
semnificant
Și-l dă pe râzătoare”.
Luca Pițu
Citiți tetralogia lui
Niculae Gheran. Vă asigur că cititul nu dăunează decât
„lătrăilor ideologici” vechi și noi.
Magda URSACHE
|
Scris de asymetria on Saturday, March 18 @ 13:43:48 CET (3389 citiri)
Citeste mai mult... | 19722 bytes in plus | In epicentru | Scor: 0 |
Eseuri: ION LAZU : Miorita - o ipotezã de lucru
Preambul. În aceste comentarii voi încerca să mă păstrez în marginile
textului pe care acum un secol și jumătate bardul de la Mircești l-a
făcut cunoscut, în împrejurări asupra cărora nu are rost să stărui acum.
Deci, fără a ignora un singur moment importanța excepțională pe care
trebuie să o fi avut în modelarea sufletului popular cele vreo mie de
variante prelucrate în creuzetul carpatin, îmi voi concentra atenția în
exclusivitate asupra variantei Alecsandri, pentru bunul motiv că abia
aceasta a căpătat statutul de capodoperă recunoscută în lumea culturală
românească modernă și a fost considerată de străinătate drept o emblemă a
românismului. Dacă este un fapt incontestabil că în ultimul secol au
trăit mai mulți savanți decât în tot restul istoriei omenirii de până la
1900, presupun că nu ar fi hazardat să afirm că varianta Alecsandri a
avut din 1965 încoace o audiență mai largă decât toate variantele ce au
circulat în mileniul anterior. Mă voi referi deci în mod strict la
textul în cauză, considerat ca un tot unitar și de sine stătător. Nu voi
angaja o discuție în contradictoriu cu niciunul dintre exegeții care
s-au exercitat în chestiune, pentru bunul motiv că interpretarea
personală pornește de la alte premize, total diferite de cele admise
îndeobște, și care, oficializate în manualele școlare, au reușit să facă
din minunata baladă nimic mai mult decât un decalog al resemnării,
fatalismului, defetismului etc etc. Nu mai trebuie să subliniez că
aceste interpretări distorsionează/trădează spiritul capodoperei, nici
faptul că ele sunt contraproductive în plan formativ privind noile
generații și au un impact nedorit asupra străinilor ce se interesează de
fenomenul românesc. Mai adaug în preambul doar faptul că interpretarea
pe care o propun nu este o revelație de ultimă oră a subsemnatului, ci
este cheia în care am citit dintotdeauna Miorița ; așa și nu altcum am
perceput mesajul baladei încă de la prima lectură – și de fiecare dată
am fost intrigat că exegeții rămân orbi și surzi la nenumăratele
semnalizări de dincolo de aparența textului.
La prima vedere.
|
Scris de asymetria on Sunday, March 05 @ 13:18:49 CET (3407 citiri)
Citeste mai mult... | 48891 bytes in plus | Eseuri | Scor: 0 |
Jurnal: Ion Lazu. Despre ce vorbim?
Ion Lazu. Despre ce
vorbim?
Foarte interesant și
binevenit textul d-nei Magda Ursache comentând un pamflet din 1934
al lui Mircea Eliade. (Dl Dan Culcer îl inserează pe-al d-sale
blog, tradus în franceză de Alain Parruit). Citisem textul la
vremea când a fost retipărit în România, l-am recitit acum, cu
viu interes. Se adeverește că ideile importante își păstrează
pe deplin valabilitatea în timp.
Eliade se adresa
”tinerilor intelectuali și scriitori” care la începutul anilor
treizeci cârteau împotriva poporului român, găsindu-i la rigoare
toate defectele din lume - nu insist - și dorindu-și să devină
orice altceva, numai nu români, conaționali pe care îi copleșeau,
mefienți, cu puzderie de reproșuri.
|
Scris de asymetria on Thursday, March 02 @ 19:22:06 CET (2658 citiri)
Citeste mai mult... | 12937 bytes in plus | Jurnal | Scor: 0 |
Polemici: Francis Dworschak. Eliade si Turcanu: doi prizonieri ai istoriei
A
aparut o noua carte despre Eliade menită să facă valuri si sa
starneasca tot feluri de comentarii: “Mircea Eliade. Le
Prisonnier de l’Histoire”
a unui relativ necunoscut autor roman, Florin Turcanu, scrisa in
limba franceza si tiparita la Paris, Éditions La Découverte. Dar
ceea ce este mult mai important, acest volum este considerat de unii
drept cea mai marcanta carte a acestui an (2003). De fapt in
ultimii doi ani au fost publicate trei lucrari de mare anvergura
despre Eliade: Cartea Alexandrei Laignel-Lavastine (Cioran, Eliade
Ionesco. L’oubli du Fascisme,2002), care este mai mult un dosar
judiciar in stil stalinist impotriva celor trei romani. Pe urma
aceasta noua carte a lui Turcanu cu multe documentari importante, dar
in care speculatia, contrariu la ce se spune, uneori isi ia zbor
liber si iresponsabil, (sau cadere libera), si o a treia carte, mai
putin trambitata, dar scrisa de un adevarat academician, constient de
responsabilitatea scriitorului sa spuna numai adevarul, numai ce
poate fi dovedit si in care fiecare subiect este analizat in mod
obiectiv, si din toate punctele de vedere. Ne referim la cartea lui
Mac Linscott Ricketts “Former Friends and Forgotten Facts”,
Criterion Publishing, 2003 in care in 140 de pagini acesta demoleaza
cam toate argumentele Alexandrei L.L impotriva lui Eliade si a carui
lectura va proiecta si cateva umbre de indoeli asupra lucrarii lui
Turcanu.
|
Scris de asymetria on Wednesday, August 24 @ 12:59:32 CEST (3560 citiri)
Citeste mai mult... | 54848 bytes in plus | Polemici | Scor: 0 |
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|