|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 39 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Istorie recenta: Ion Gavril-Ogoranu : Luptatori contra comunismului si nu victime Scris la Friday, May 05 @ 19:01:54 CEST de catre asymetria |
In seria de texte pe care le impunem meditației dlui Vladimir Tismaneanu si expertilor comisiei pe care o conduce, iata cuvintele lui Ion Gavril-Ogoranu, la care trebuia sa se raspunda prin acte reparatoare. Primii care au avut curajul sa deschida procesul comunismului au fost luptatorii, partizanii, rezistenții din munții României, cei care s-au opus ocupației sovietice, colonizării și auto-colonizării, cei care au dat semn colaboraționistilor, indicîndu-le responsabilitatea: colaborarea cu ocupantul nu este doar un act de supunere la forța ci unul de tradare a intereselor naționale. Nevoia de a imita se afla la baza umanizarii. Toate gesturile pe care le facem sunt un amestec de instincte și de copii în oglindă ale acțiunilor persoanelor din jurul nostru. In oglinda, adica nu neaparat exacte copii prin sens și semnificație. Ma gândesc la Ion Gavrila-Ogoranu a carui viața ar putea fi scenariul unei bune benzi desenate. Vor urla poate unii, cum pot emite asemenea blasfemie. Dimpotriva, doresc sa particip la instalarea unui model pentru comportamentul nepotilor si stranepotilor mei, care vor trebui poate sa se refugieze in munti in fața atacurilor unor hoarde de violenți fara scop sau pentru a supraviețui pur si simplu. Pentru spectatorii de televiziune si pentru necititorii de carți, o buna banda desenata va fi creatoare și modelatoare de comportamente salvatoare într-o situație tragica. Cu o singura condiție : ca sa nu urmeze un scenariu ignar care ignora sau falsifica valorile în numele carora s-au sacrificat modelele de genul Ogoranu: familia, biserica, națiunea. Suntem decalați cu o jumatate de secol, se va spune. Ei și ! Timpul nu este liniar ci ciclic. Nimeni nu are dreptul sa ignore ca aceste valori stabilizatoare sunt ale vremurilor de restriște, de criza identitara, adica acele vremuri care vor urma. Dan Culcer Vin din rândul acelora care au luat în serios versurile de piatra ale lui Aron Cotrus: Române, cel tare nu plânge / Raspunde sângelui prin sânge / Când țara ți-o voi-o cineva / Si nu vei ști a o apara / N-a fost nicicând a ta. Vorbesc de oameni care si-au luat destinul în mâinile lor, gata de moarte. Aduc o marturie recent descoperita la Sibiu si raportul vestitului întru ticalosie, colonel Craciun (pe care voi, cei ce ati facut puscarie, îl cunoasteti), adresat Securitatii din Bucuresti, lui Dulgerber (iarasi cunoscut de voi), în care se arata cum au stiut sa moara maiorul Dabija, conducatorul Rezistentei armate anticomuniste din muntii Apuseni si cei sase luptatori de lânga el. Va veti mira ca se poate avea recunostinta fata de regimul comunist: pentru ca ne-a acordat sansa sa fim cei prinsi, împuscati ca luptatori si nu ucisi altfel. Pentru ca noi asa ne socoteam, luptatori si nu victime. Victime au fost Lucretiu Patrascanu, Bellu Silber si politicienii luati de pe bancile ministeriale, dar noi nu am fost asa ceva. Este ceea ce regimul actual ar dori sa ne prezinte, ba unii au formulat un proiect de lege de reabilitare, din partea acelorasi tribunale care ne-au condamnat. Se încearca sa se reduca lupta de rezistenta armata la lupta taranilor împotriva colectivizarii. A îmbracat reistenta noastra si acest aspect, dar trebuie sa se stie ca nu pentru hambare si patule sau pentru o pâine rumena au luptat Gheorghii si Ionii. Nu pentru averi trecatoare, ci pentru dreptate si demnitate au luptat acesti oameni. Se mai încearca sa se spuna ca rezistenta a fost ceva izolat si un fenomen local. Pun martori pe doi prezenti aici, pe care dumneavoastra îi iubiti, Doina Cornea si Octavian Paler. În satul din care provine aceasta luptatoare, Ileni, au fost o multime de luptatori cu numele de Cornea, începând cu studentul Marcel Cornea, cel dintâi cazut dintre noi. De asemeni, în coltul de sat unde îsi are casa parinteasca domnul Octavian Paler , Lisa-Fagaras, sat vecin cu satul meu, au fost zece luptatori implicati în rezistenta si, daca am trece prin satele vecine, as putea enumera, numai din amintire, sute de nume. Când a început lupta de rezistenta anticomunista? O data cu intrarea trupelor sovietice pe teritoriul patriei. Ca punct de referinta, au fost alegerile din 1946, de când regimul si-a lepadat blana de oaie, barând orice cale de democratizare a României. Un lucru, care nu se prea stie, este ca, începând cu 1947, a existat în România un comandament unic al luptei de rezistenta armata, format din oameni ai partidelor istorice, ai miscarii legionare, ai formatiilor de lupta din armata, studenti si elevi de liceu. Ecoul acestui comandament de lupta s-a facut simtit în asa-zisul proces al marii tradari din toamna anului 1948, în care au fost implicati inginerii Pop, Bujoi, amiralul Horia Macelaru, profesorul Nicolae Margineanu, Nicolae Petrascu, George Manu, Nistor Chioreanu, împreuna cu 150 de persoane (intelectuali, militari, studenti), toti adunati în jurul unui tel comun: lupta armata împotriva comunismului. Istoricii nu se prea preocupa de aceasta lupta, ba sunt unii chiar care sustin ca istoria acestor vremuri s-ar putea scrie dupa 50 de ani. Pâna atunci, securitatea la Bervoiesti si în alte parti are timp sa distruga documentele care nu-i sunt pe plac, iar noi, martorii, murim pâna atunci si faptele sa ramâna în uitare, asa cum s-a mai întâmplat în istoria româneasca. Toti muntii României si-au adus contributia lor la aceasta lupta: muntii Banatului, Olteniei, Vrancei, obcinele Bucovinei si ai Maramuresului. Pâna si dealurile Dobrogei (carora numai cu îngaduinta li se poate spune munti) au avut luptatorii lor, munti nepotriviti pentru lupta de gherila. Acolo au luptat aromânii care, dupa spusele lui Tutea, sunt români si jumatate. Printre aceste grupuri au fost si cele patru din muntii Fagarasului: Arsenescu, Arnautoi si Matei, pe versantul sudic si noi fagarasenii pe versantul nordic, precum si grupul parasutat în 1951, al lui Saplacan. Fiecare din aceste grupuri îsi avea tactica si strategia lui. Din acest punct de vedere le-am putea împarti grupurile în doua: cele în care au intrat ofiteri de grad superior si care au pornit la o lupta mare, decisiva. Într-adevar au pornit-o, dar au si terminat-o repede. Comunismul, inclusiv de la noi din tara, era la apogeu, atunci. Raportul de forte era de necomparat. Celelalte grupuri, formate din tineri studenti, ofiteri si elevi au adoptat tactica de gherila, care are darul ca o mâna de oameni hotarâti sa tina în alerta forte inamice de mii de ori mai numeroase, fara a putea fi zdrobiti. Rezistenta noastra, de aproape opt ani, poate fi explicata în parte: eram un grup de tineri, care ne cunosteam de mici, crescusem într-o sfânta fratie. Infiltrarea dusmanului, între noi, era exclusa. Aveam la îndemâna cel mai compact masiv muntos al tarii, muntii Fagarasului, lung de 100 km, lat de 60 km, care ne-a aparat. Ne împarteam în grupe mici, mobile; nu aveam un punct fix de rezistenta, puteam sa fim peste tot si nicaierea. Am avut oameni devotati, care ne-au sprijinit. Oameni care ne iubeau si pe care îi iubeam. As aminti femeile si fetele, care s-au implicat cu un curaj care ne mira si ne încalzea sufletele. În satul Ileni traieste Maria Cornea, al carei logodnic a fost ucis de securitate si care s-a angajat alaturi de noi cu toata puterea. Ne-am pus la punct un sistem de informare la poalele muntilor, cu oameni devotati si priceputi. Ca o simpla curiozitate - desi, în afara de trei, au murit toti luptatorii - în munti n-a murit nici unul dintre noi. Raniti am fost, dar morti, nici unul. În spatele fiecarui mort se afla un Iuda, stiut sau nestiut, care-si rontaie în liniste si azi argintii vânzarii noastre. În general, rezistenta armata anticomunista din România a avut trei caractere: Caracter national. Telul luptei nu era al unui partid sau al unei miscari, ci al neamului întreg. Am avut întotdeauna constiinta ca noi reprezentam atunci statul român adevarat. În condamnarile noastre la moarte sta scris ca ne-am însusit prerogative ale statului. Exact asa am si facut. În numele acestei constiinte am actionat. O mentiune speciala vreau sa fac: cele mai multe grupuri de rezistenta din tara, ca si al nostru, cel din Fagaras, au fost initiate si formate din fratii de cruce din universitati si licee. Unora, culoarea ochilor acestor foarte tineri luptatori - 16-20 de ani - nu le place. Le pot însa raspunde lucrul urmator: muntii României au fost si pe vremea aceea unde sunt si astazi, în mod egal pentru toti tinerii României. Daca numai unii tineri s-au dus sa lupte, istoria va trebui sa se multumeasca cu acestia, buni sau rai, atâti câti au fost si suntem. Eram constienti ca suntem ostasi ai lui Christos si ai neamului nostru. Imnul nostru a fost cel al studentilor greco-catolici Astru. Eram si ortodocsi, si greco-catolici. Între noi nu existau diferente politice sau confesionale. Am cautat sa ne încadram actiunile noastre în onoarea militara si morala crestina atât fata de prieteni cât si fata de dusmani. Nu se va gasi nicaieri în lupta noastra o fapta de care sa ne fie rusine sau care sa ne murdareasca moral lupta. Acesta a fost cel de al doilea caracter al luptei nostre: cel crestin. Cel de al treilea a fost caracterul monarhist. Când într-o întâmplare dramatica, în 1952, am întâlnit la Cabana Bâlea, sute de turisti, le-am spus acestora: Va rugam spuneti oamenilor din tara, ca mai exista un colt din regatul României, care nu si-a plecat capul în fata comunistilor si care va ramâne liber, cât timp capetele ce le vedeti vor sta pe umerii celor ce le poarta. La urma urmei, ce-am vrut noi sa fim? Un strop de demnitate pentru istorie, câteva lacrimi de sânge, cu care sa spalam fata mamei noastre România, murdarita de lasitate si tradari. Pentru ca tinerilor de azi si din viitor sa nu le fie rusine sa se numeasca români! Ion Gavril-Ogoranu 22 mai 1994 Nota: Un fragment dintr-o intervenție din cadrul unui dialog între Exil si Tara, care a avut loc la Paris la 22 mai 1994. |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |